ATR'AGE, atr'ag, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracţie (1); a apropia la sine. Magnetul atrage fierul. ◊ Refl. recipr. Etectricităţile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin viclesuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenţia (cuiva) = a) a face ca atenţia (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcţie; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simţi o atracţie (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecinţă; a determina. [Perf. s. atrăset, part. atras)] - A³ + trage (după fr. attirer).
Sursă : DEX'98 (27543)  - ana_zecheru

A atrage ≠ a dezgusta, a repugna, a respinge
Sursă : Antonime (68567)  - siveco

ATR'AGE vb. 1. v. tenta. 2. v. încânta.
Sursă : Sinonime (172845)  - siveco

atr'age vb. (sil. -tra-), ind. prez. 1 sg. si 3 pl. atr'ag, 1 pl. atr'agem, imperf. 3 sg. atrăge'a, perf. s. 1 sg. atrăs'ei, 1 pl. atr'aserăm; conj. prez. 3 sg. si pl. atr'agă; part. atr'as
Sursă : DOR (224823)  - siveco

A ATR'AGE atr'ag tranz. 1) A trage spre sine; a face să vină spre sine (printr-o acţiune materială). Magnetul atrage fierul. 2) A face să adere (la ceva sau la cineva). 3) A determina prin diverse mijloace să participe la o acţiune; a antrena. ◊ ~ atenţia (cuiva) a) a face pe cineva să-si concentreze atenţia asupra cuiva sau a ceva; b) a face în prealabil atent; a preveni. 4) A face să simtă o atracţie. Pictura îl atrage mult. 5) fig. A face să fie cuprins de uimire si admiraţie; a fermeca; a fascina; a încânta; a vrăji. Marea mă atrage mereu. 6) A avea drept consecinţă. [Sil. a-tra-] /a + a trage
Sursă : NODEX (324098)  - siveco